Unul din secretele sanatati – mancarea alcalina

Nu mai reprezintă o noutate faptul că aciditatea excesivă din organism duce la boală. În pri­mul rând, sunt vătămate organele prin care se elimină acizii: rinichii, plămânii, pielea, ficatul şi intestinele.

Cauza răului e ştiută: alimentele cu un pH sub 7. Iar binele e uşor de intuit, alimente cu un pH peste 7. Dru­mul spre sănătate înseamnă, deci, a consuma zi de zi alimente alcaline, cu un nivel al pH-ului mai mare de 7. Pentru aceasta, trebuie să ştim care ali­men­te sunt acide şi care sunt alcaline. Există nume­roase studii şi teste care ne spun ce alimente să consu­măm şi ce alimente să evităm. Mai jos aveţi o listă cu acestea:

Alimente acide:

carnea de porc, vită, pui, oaie, curcan, crustacee;
lapte, iaurt, brânză, frişcă, îngheţată, ouă;
fructe: toate cu excepţia celor alcaline;
băuturile carbogazoase, cafea, ceai (cu excepţia ceaiului din plante me­dicinale), alcool, îndulcitori sinte­tici, zahăr, prăjituri şi tot ce con­ţine zahăr (zahă­rul este puternic acid), sucu­rile aşa-zis natu­rale din magazine;
oţet, uleiul rafinat, orezul alb, pâi­nea, biscuiţii, alunele, sosurile de soia, maioneza, pastele, mâncarea preparată la microunde, mâncarea tip fast-food, cio­colata, supele instant, margarina de orice fel, untul, fisti­cul, porumbul (conţine mulţi fungi), ce­reale integrale, mămăligă.
Pe parcursul vieții aducem în corpurile noastre alimente dintre cele mai diverse, într-o cantitate de aprox. 70 de tone și unele băuturi (apă, lapte, supe, ceaiuri, băuturi cu conținut cafeinic, băuturi alcoolice etc.). Însă oare toate acestea ne și ajută să ne menținem sănătatea, sau contribuie zi de zi la ruinarea acesteia ?
Ca să răspund la această întrebare am scris articolul de față, care sper să fie util tuturor celor care vor să trăiască sănătos chiar și la vârste avansate ! …celorlalți însă…

Postulat : ”CORPUL NOSTRU ESTE BAZIC (pH-ul sângelui este 7,4) ! BAZIC a fost creat şi tot bazic va funcţiona ori… crapă pământul !!!”. (Corpul bazic şi menţinut bazic NU face cancer şi nici tumori latente !!!)

Încă de la Creațiune, Dumnezeu a indicat omului dieta vegetarian totală (vezi Geneza 1,29), ca un factor MAJOR de protecție împotriva tuturor bolilor degenerative ale stilului de viață cu care ne confruntăm noi astăzi (osteoporoză, cancer, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, diabet zaharat, boli autoimune etc.). DACĂ oamenii ar reveni la alimentația pe care Creatorul nostru a stabilit-o pentru noi, multe boli și suferințe ne-ar ocoli. Pe când așa…

Dacă însă noi aducem în corpurile noatre zilnic alimente ACIDE, acestea vor determina acidifierea mediului intern într-o primă fază. DAR repet : ”corpul nostru este BAZIC şi doar bazic va funcţiona !”.
Pentru ca să poată funcţiona bazic, corpul nostru va apela la rezervele sale de Calciu, luând Calciu din oase şi din coloana vertebrală, sub formă de hidroxid de calciu – Ca(OH)2 -, o bază foarte puternică, într-o cantitate mai mică şi bicarbonat de calciu – Ca(HCO3)2 – o bază mai slabă, dar într-o cantitate mai mare, cu care va tampona acidul care a intrat în organism. Corpul va reveni astfel la pH-ul său bazic, dar vom pierde azi Calciu, mâine Calciu, decenii întregi Calciu şi uite-aşa ajungem să facem osteoporoză etc. DAR nimeni nu ne spune motivul pentru care un adult de 70 kg are nu mai puţin de… 1 kg de Calciu în oase. Nu-i totuși cam mult ? Ei bine, Calciul stocat este şi un factor natural de potenţă medie… anti-cancer !!! …și astfel pierzând decenii Calciu, ne putem trezi ca la mijlocul sau la finele vieții (uneori chiar mai devreme) să ne trezim cu maladia canceroasă (cancer, leucemii, limfoame, mielom multiplu) în… bătătură !

Care sunt alimentele care induc ACIDITATE în organism ?
– TOATE alimentele de origine animală (dar mai ales LACTATELE),
– băuturile carbogazoase,
– cerealele decorticate (făina albă, pastele făinoase din făină albă, cornuri…),
– dulciurile concentrate (zahăr, miere, bomboane, prăjituri, ciocolată, tort, fursecuri…),
– oţetul, murăturile, ”moarea”, borșul de putină
– alcoolul (dar şi tincturile),
– alimentele alterate sau fermentate,
– fructele necoapte,
– sursele alimentare de acid oxalic (vezi mai jos),
– TOATE alimentele acre sau acrişoare sau foarte dulci (fructele confiate…)
– anumite procedee termice nefaste și nesănătoase de preparare termică a alimentelor : prăjitul (+/- în ulei omega 6), frigerea (+/- în ulei omega 6)
– băuturile ”răcoritoare” la sticle PET

Să vorbim însă de câțiva acizi pe care-i avem în corp, dar și despre alții pe care-i aducem în corp din obișnuință ”pentru că așa se face”, ”pentru că așa am pomenit” sau ”pentru că așa ne place la gust”.

1. Acidul clorhidric
Este un acid anorganic tare, stabil, extrem de coroziv, care la temperatura camerei există sub formă de gaz, putându-se concentra sub formă de soluție până la cel mult 38%.
Are numeroase utilizări în industria chimică organică și anorganică, industria farmaceutică, industria fibrelor sintetice, industria pielăriei, ca agent de regenerare pentru rășinile schimbătoare de ioni (în stațiile de demineralizare a apei), industria petrolieră, ca agent de neutralizare, industria ceramică și textilă, industria metalurgică ca agent de decapare și curățare, industria cauciucului pentru sinteza cloroprenului (o verietate de cauciuc), obținerea clorurii de vinil (monomer) și a PVC-ului (polimer) etc.

Interesant este că se găsește și-n stomac, SINGURUL loc din organism unde este normal să fie acid, fiind produs din sarea de bucătărie (NaCl) și apă (HOH). Aici este secretat de către glandele fundului și ale corpului gastric, alături de o enzimă proteolitică pe care-o activează, numită pepsinogen (și care se transformă în pepsină), cu rol în digestia grosieră a proteinelor.

HCl menține pH-ul sucului gastric la valori de 0,8 – 1,5 unități, exercitând numeroase acțiuni :
– activează enzimele proteolitice din sucul gastric și crează un mediu optim pentru acțiunea acestora
– coagulează proteinele, oligozaharidele şi trigliceridele, ajutând la fragmentarea lor grosieră (hidroliza acidă)
– stimulează evacuarea gastrică
– împiedică dezvoltarea germenilor introduși în stomac odată cu alimentele ingerate (sterilizându-le)
– favorizează absorbţia Fe şi trecerea sa (în prezenţa vitaminei C) din forma Fe3+ neabsorbabil, în Fe2+ propriu absorbţiei duodenale
– ajută la unirea vitaminei B12 cu factorul intrinsec, care reprezintă un prim pas fundamental în procesul de absorbție al vitaminei
După ieșirea din stomac, HCl este neutralizat în prima porțiune a intestinului subțire (duoden), când pH-ul urcă brutal la 8-9 unități, grație secreției pancreatice.
Ca o reacție la secreția puternică de acid, stomacul, ca să nu sufere o auto-digestie, se protejează prin secreția unui mucus, cu care își învelește pereții pe dinăuntru. Dacă apar ”fisuri” în apărarea stomacului, fie printr-o secreție prea puternică de acid, fie printr-una insuficientă de mucus, vom fi în fața unei gastrite, a unui ulcer, a unei hemoragii sau a unei perforații gastrice.

Factorii care cresc aciditatea gastrică sunt :
– consumul băuturilor alcoolice, în special a vinului și a berii (chiar și fără alcool), dar și a ”tăriei”
– alimentele foarte bogate în Histamină (cel mai important stimulator al secreției gastrice) : lactate, murături, cacao, carne de porc, organe animale, alimente fermentate sau alterate, ton, sardină, anșoa, borș de putină, arahide, moluștele și crustaceii marini
– băuturile / medicamentele care conțin cafeină : cafea (chiar și de cea decofeinizată), -cola, cacao, ceai verde, negru sau rusesc, băuturile ”energizante” ; Antinevralgic, Cofedol, Fasconal
– unele boli : gastritele acute, ulcerul gastroduodenal, sindromul Zollinger-Elison, boala Cushing, tumorile hipofizare etc.
– altele : fumatul, alimentele acre, acrișoare și foarte dulci (dulciurile concentrate), condimentele, oțetul, prăjelile, alimentele fripte, grătarul, afumăturile, , Ca2+ administrat oral, hipoglicemi (sau hipoglicemiantele), guma de mestecat, sarea în exces, alimentele cu temperaturi extreme, stres, proteinele animale, obiceiul de a folosi des grăsimi saturate în alimentaţie, mesele copioase (îmbuibarea), obiceiul de a bea lichide (+/- reci) în timpul mesei, sau imediat după masă, obiceiul de a mânca între mese sau tot timpul, numărul redus de ore de somn pe zi, “cuplajul” lapte +/- zahăr (sau miere) +/- ouă produce fermentaţie şi iritaţie gastrică consecutivă, zgomotele de impact, stresul

Factorii care scad aciditatea gastrică sunt :
– prezenţa H+ în stomac sau duoden, hiperglicemie, soluţii hipertone, sau grăsimi în duoden
– în anumite boli : unele forme de gastrită cronică (forma atrofică), pelagra (deficitul vitaminei B3 sau acidul nicotinic), unele anemii (Bierner), tumorile stomacului
– o serie de medicamente (blocantele pompei de protoni, anti-Histaminicele H2 și parasimpaticoliticele)

2. Acidul lactic
Acidul lactic este un compus chimic care are roluri în mai multe procese biochimice. Acesta se găsește, în stare naturală, în unele produse lactate cum ar fi : iaurtul, kefirul, brânza etc. Cazeina din laptele fermentat este coagulată de acidul lactic.
Deși poate fi produs prin fermentația lactozei, majoritatea acidului lactic folosit în comerț este produs de către bacterii (Bacillus acidilacti, Lactobacillus delbueckii sau Lactobacillus bulgaricus), provenind din produse non-lactate, ca amidonul din porumb sau cartofi. Unele produse care pretind a fi vegetariene au in componența lor acid lactic.
Acest acid se regăsește în industria alimentară și-n alte produse procesate, fie ca ingredient de reglare a pH-ului, drept conservant, sau pentru controlul patogenic al microorganismelor. Mai este utilizat și la amplificarea fermentației la pâinea de secară.
În stare de repaus concentrația sangvină a acidului lactic e de 10 mg%, dar în timpul efortului poate crește până la 200 mg%. În timpul efortului acidul lactic rezultă din descompunerea anaerobă a glucozei, fiind produs de celulele musculare. Globulele roșii de sânge și celulele retiniene, pentru a-și produce energia degradează anaerob glucoza până la acid lactic, obținând însă puțină energie.

Generarea de acid lactic de către mușchi are loc
– la începutul unei mișcări,
– în condițiile unui EF brusc, de scurtă durată sau
– în faza finală a unui EF epuizant, constituind un factor de limitare a mișcării / protecție a mușchilor

Acidul lactic se formează și atunci când corpul descompune monozaharidele pentru a conferi energie organismului atunci când nivelurile de oxigen din sânge sunt scăzute sau perfuzia unui anumit organ este diminuată datorită unui proces aterosclerotic.
Când nivelul de oxigen din sânge este normal, monozaharidele sunt ”arse” complet, până la CO2 și H2O, eliberând multă energie.
La aceeași intensitate a unui EF, cantitatea de acid lactic produs de către mușchi este invers proporţională cu gradul de pregătire al subiectului. Acest lucru înseamnă că, dacă o persoană antrenată și un sedentar practică același tip de mișcare, se produce acid lactic mai mult la persoana ne-antrenată decât la cea antrenată. O altă remarcă : 2 persoane care au același grad de antrenament dacă practică același EF, persoana vegetariană va putea efectua pe o perioadă mai lungă același EF deoarece ea dispune de ”tampoane” alcaline în cantitate mai mare în corpul său. Așa se explică de ce o ierbivoră poate alerga mai mult decât o carnivoră !

Efectele acidului lactic :
– supraoxigenează sângele pentru a fi metabolizat
– determină vasodilatație arterio-venoasă
– produce distrugere tumorală directă
– stimulează secreția de STH și testosteron
– excesul său determină febra musculară și / sau o veritabilă epuizare fizică.
(Există și autori care apreciază că febra musculară ar fi independentă de producția de acid lactic, fiind strict consecința unor micro-rupturi ale fibrelor musculare și a proceselor inflamatorii generate de acestea, durerea fiind declanșată în opinia acestora de sensibilitatea fibrelor nervoase care sunt angrenate în aceste procese).

Remedii :
– băi calde
– mișcare ușoară
– surse de glucide complexe, Calciu și Magneziu
– un masaj ușor al grupei musculare afectate +/- utilizând ungvente cu heparinoizi (Lasonil, Hepatrombin etc.).

Există persoane care nativ au în mușchi fibre musculare albe mai multe decât la majoritatea populației și compensator mai puține fibre roșii. Aceste persoane sunt capabile să desfășoare mai ușor EF de o intensitate mare, bruște și pe o durată scurtă. Reciproc, persoanele la care predomină fibrele roșii au posibilitatea de a desfășura EF cu un debut mai lent, dar de o amplitudine mărită și pe o perioadă de timp mai lungă (EF de rezistență).

În gură, între diversele bacterii existente, se găsește și Lactobacillus acidophilus a cărui putere cariogenă este cea mai mare. Această bacterie se hrăneşte cu zahăr și cu reziduurile prezente în produsele alimentare, formând acid lactic, ca un produs rezidual, care în timp poate ”topi” puțin câte puțin smalțul dentar și dentina. Și astfel se explică frecvența mai mare a cariilor dentare la persoanele care :
– nu se spală pe dinți imediat după masă,
– au obiceiul păgubos de a ”ciuguli” câte ceva între mese
– consumă dulciuri concentrate între mese fără a se spăla pe dinți imediat

Metabolismul acidului lactic : 65% din el este ”ars” până la CO2 și H2O, 25% este transformat în glucoză (din care 20% în glicogen) și 10% în proteine.

3. Acidul citric
A fost descoperit încă din secolul 8 de alchimistul Jabir Ibn Hayyan, fiind izolat pentru prima oară de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1784 ; a fost produs la scară largă din 1860, în Italia, pe baza producției de citrice.
Ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) reprezintă o serie de compuși implicați în oxidarea lipidelor, proteinelor și carbohidratilor în CO2 și H2O. Această serie de reacții este legată de aproape toate reacțiile metabolice și asigură ⅔ din energia derivată din alimente în organismele evoluate. Este într-o cantitate mică, un component normal al celulelor organismului și este metabolizat, degradat și eliminat de corp fără efecte adverse. Valorile sangvine ale ionului citrat sunt de cca. 25 mg/litru.
Acidul citric este foarte răspândit în stare liberă, în plante și animale. Cel mai adesea îl găsim în sucul fructelor din categoria citricelor : lămâi, limes, portocale, grape-fruit…, ceea ce i-a conferit si numele.
În zeama de lămâie, ajunge la o concentrație de 7-9%. Se mai găsește în afine, coacăze, agrișe, sfeclă, alături de acidul malic în vișine, zmeură, fragi, căpșuni. Ca acid liber sau ca sare se găsește în sucul și semințele multor flori si plante. Vinul poate conține cca. 0,4 g/l, laptele acru între 1- 4 g/l, iar fructele acre și mai mult ; însă cu mult mai mult peste concentrația sangvină !

Utilizări :
– industria alimentară : E330-333 (citraţii) = „sarea de lămâie” – sunt considerate drept unele dintre cele mai pro-cancerigene substanţe, fiind acidifianţi, conservanţi, aromatizanți, condimente, fiind folosiţi în industria alimentară a unor ţări cu standarde economice modeste. Sunt introduşi în produse de genul : gemuri, dulceţuri, băuturi răcoritoare, siropuri, maioneze, pastă de roşii, unele conserve (ciuperci etc.). Unele state cum ar fi Rusia, SUA şi UE i-au interzis şi i-au retras de mulţi ani de pe piaţă, deoarece spun ei, că ar fi implicaţi clar în producerea unor cancere din sfera ORL şi digestivă. Acesta ar fi un prim punct de vedere ! UN ALT PUNCT DE VEDERE susţine faptul că într-o multitudine de fructe, dar mai ales în citrice ar exista cantităţi semnificative de acid citric şi-n special în recordmenul acidului citric care este lămâia (5-9% din masa totală a fructului). Ei bine, nimeni nu a făcut şi nu va face vreodată cancer consumând citrice !!! Se pare că problema acidului citric ar fi una falsă, derivând din faptul că descoperitorul ciclului acizilor tricarboxilici, care constituie lanţul de metabolism al glucidelor, a fost germanul Sir Adolf Hans Krebs, al cărui nume din nefericire / nenorocire în limba engleză înseamnă… „cancer”, de unde şi eroarea în cauză ! Acidul citric se regăseşte în toate celulele corpului nostru. Pe de altă parte, deşi este un acid organic, tăria sa este semnificativă ; de aici şi propunerea, ca orice pacient care are sau vrea să prevină maladia canceroasă, dar și osteoporoza să evite produsele alimentare în care există în cantități mari sau în care s-a introdus voluntar acidul citric, dar nu şi… citricele ne-acre !
Se folosește la sucuri, muștar și în foarte multe alte produse. Întărește gelul din gemuri și încetinește procesul de oxidare la fructe și produsele din fructe, combinându-se cu metalele prezente în mod natural și prevenind decolorarea.
La brânzeturi este folosit pentru a crea rapid mediul pentru activitatea enzimelor, în locul metodei traditionale. De asemenea, poate fi utilizat la fabricarea înghețatei, pentru a menține separate globulele de grăsime.
Este utilizat pe scară largă în industria de vinuri, când sunt folosite fructe cu aciditate redusă, dar și pentru că se combină cu fierul liber și previne formarea de compuși fier-tanin, care fac vinul tulbure. În procesul de fabricație a berii reduce pierderea de zahăr din orzul germinat

– există în săpunuri și detergenti, datorită proprietății sale de a se combina cu metalele în apa dură. Împreună cu NaHCO3 are efect efervescent și se folosește sub formă de pudră, tablete, sare de baie, degresant.
– industria farmaceutică și în biotehnologie
– îndepărtează apa dură de pe sticlă
– industria fotografică la developarea filmului
– industria de armament pentru producerea de explozibili sensibili la șocuri

Hai să gândim o problemă ilustrată printr-o pildă, pentru a înțelege cât mai bine problematica acidului citric !

Repet : corpul nostru este bazic și doar așa va funcționa ! Numai ideea că aș stoarce în fața dvs. o lămâie, determină atât din partea mea, cât și a dvs. o puternică secreție salivară ! De ce ? Deoarece organismul vrea să se apere în fața unei agresiuni acide, fie ea chiar mimată :
– printr-o secreție importantă cantitativ, deci prin diluție
– prin salivă se elimină cantități importante de… sodă caustică (NaOH), special pentru a tenta tamponarea acidului citric

Interesant este un alt lucru : de unde / cum obține organismul soda caustică (NaOH) salivară ?
– Na+ îl ia din NaCl (deci din sarea de bucătărie) ; deci dacă ia Na+, înseamnă că mai rămâne Cl- pe undeva ! Pe unde ? Vom vedea imediat !
– OH- ul îl ia din apă (HOH sau H2O) ; dacă ia OH-, înseamnă că mai rămâne H+ pe undeva ? Pe unde ? Vedem imediat !
– Dacă organismul alcalinizează (sau ”bazifică”) intens undeva (în cazul nostru la nivel salivar), înseamnă că el va ACIFICA cel puțin la fel de puternic altundeva ! Unde ? La nivel gastric și sangvin ! H-ul restant și Cl-ul restant se unesc cu formare de HCl (acid clorhidric) la nivel gastric, însă ionul H+ poate reduce substanțial și pH-ul sângelui, acidifiind-ul !

Revin : acidul citric tentează să intre în corpul nostru. 5-9% acid citric este ENORM ! Corpul numai la ideea unei agresiuni acide reacționează prompt, dorind să se apere printr-o secreție importantă cantitativ de salivă alcalină (bazică). Însă capacitatea sa de apărare va fi depășită, restul de acid citric netamponat o ia spre stomac, înainte de a intra în stomac se mai ”trage” cu o pompă de sodă caustică (mai slabă decât cea salivară), este depășită și aceasta, iar acidul citric restant ajunge în stomac, care și așa era ”încins” de acidul clorhidric produs compensator. Astfel este acidifiat organismul !
În cantitate mare acidul citric poate aduce atingere smalțului dentar, subțiindu-l și generând astfel carii. Care este această cantitate ? Consumul repetat al alimentelor acre ! Contactul cu o soluție concentrată de acid citric produce iritația pielii sau a ochilor. Consumat în exces, poate ataca smalțul dinților. În concentrație mare poate degrada și decolora părul, întrucât deschide cuticula și scoate mineralele din firul de păr.

4. Acidul oxalic
Prezintă anumite proprietăți bio-fizico-chimice, care fac din el o substanță indezirabilă pentru organism :
– este un acid organic dicarboxilic (HOOC-COOH), având o moleculă extrem de mică și extrem de puţin solubil în apă => poate pătrunde urgent în sânge după ce a fost ingerat, însă eliminarea sa se face extrem de dificil ;
– când intră în organism pe cale digestivă răneşte / irită întreg tubul digestiv, deoarece ia formă de ace ; același lucru îl face când se elimină la nivelul aparatului excretor, iritând / lezând tot ce-i iese în cale ;
– are o proprietate unică : complexează electiv Calciul, Magneziul și Fierul, cărora le este împiedicată absorbţia din intestinul subțire. Alterează astfel grav absorbția acestor metale
– (în chimia analitică, oxalatul de Calciu este folosit pentru identificarea calitativă a Calciului sub forma unui precipitat alb)
– se absoarbe în sânge şi leagă tot Ca, Mg și Fe întâlnit în cale
– ca să-l elimine, organismul pompează mari cantităţi de apă spre rinichi, pentru ca doar-doar l-o solubiliza cumva
– ajuns la nivelul aparatului excretor, acidul oxalic / oxalatul de Calciu va determina leziuni renale (de tip micro-litiazic, sau micro-sângerări), ureterale, vezicale, uretrale, care în timp pot degenera în cancer
– alimentele care-l conţin induc ACIDITATE în corp şi pierderi consecutive de Calciu, Magneziu și Fier ; iar la persoanele suferinde de gută, are chiar capacitatea de a declanșa criza !

Alimentele foarte bogate în acid oxalic sunt : frunzele de sfeclă (916 mg / 100 g produs), sfecla rădăcină (690), spanacul fiert (750), spanacul congelat (600), rubarba (500), sparanghel (500), pudra de cacao și ciocolata (450), rădăcina de sfeclă roșie (338), măcrișul (300). Dintre alimentele extrem de bogate în acid oxalic trebuie amintite și loboda, ștevia și ghimbirul.

Alți factori care sunt capabili să determine apariția de cantități importante de acid oxalic în sânge :
– consumul frecvent al dulciurile concentrate
– glicogenul din carne prin descompunere determină formarea de oxalat la nivelul intestinului subțire (și absorbția sa consecutivă), dar mai ales în prezența unor paraziți intestinali (ascarizi sau tenii)
– intoxicația (accidentală, criminală sau voluntară) cu etilen-glicol (lichid antigel) determină formarea și eliminarea unei mari cantități de oxalat de calciu la nivel renal, mergând până la insuficiență renală acută și stare periculoasă de acidoză
– deficitul de vitamină B6 (consumul de pâine albă, prostul obicei de a fierbe cerealele integrale înainte de a fi consumate)

Consumul de acid oxalic devine toxic atunci când se ajunge la doze de > 1.500 mg / zi, dar periculos pentru organism este > 1.000 mg / zi. Scăderea rezultată a concentraţiei mineralelor din sânge (dar mai ales Ca, Mg și Fe) poate cauza tulburări severe, cum ar fi spasme musculare involuntare, tremor, convulsii și crize tetanice, anemie feriprivă, osteoporoză, cancer, litiază renală, alterarea imunității etc.
80% din pietrele la rinichi sunt formate din acid oxalic !
În prezenţa litiazei renale oxalice, dieta nu ar trebui să ofere mai mult de 100 mg / zi de acid oxalic.

Un aspect interesant pe care vreau să-l menționez este că eu CONTRAINDIC consumul rădăcinii de sfeclă roșie, în vreme ce RECOMAND DIN TOT SUFLETUL sucul de sfeclă roșie (!?!). Contradicție / paradox ? Nici pe departe ! Să mă explic : ce am zis mai înainte despre acidul oxalic ? Că este o substanță extrem de puțin solubilă în apă ! Deci, atunci când este stoarsă rădăcina pentru obținerea sucului de sfeclă roșie, cel mult 3% din acidul oxalic conținut în rădăcină trece în suc, din cauza slabei sale solubilități în apă, drept pentru care sucul se poate consuma fără probleme. Sucul de sfeclă roșie este un factor MAJOR anti-cancer, numeroși autori de protocol natural anti-cancer introducându-l ALĂTURI DE alte componente în cure naturale terapeutice anticancer (dar la doze eficiente).

5. Acidul acetic
În stare anhidră formează cristale cu p.t. la 16,50C similare gheții, motiv pentru care a și fost denumit ”acid acetic glacial”. Este al II-lea acid organic monocarboxilic ca forță, după acidul formic.
Este cunoscut încă din antichitate sub denumirea de ”oțet”.
Limba franceză face aluzie la procedeul său de fabricație atunci când îl denumește ”vinaigre”, care derivă din ”vin” și ”acru”, cu referire la fermentația acetică a vinului.
Oțetul joacă un rol important în bucătăria tuturor popoarelor încă din timpuri imemoriale, la pregătirea de sosuri pentru salate şi marinate și drept condiment ; calităţile sale antiseptice au fost foarte utile înainte de apariţia frigiderelor, pentru conservarea alimentelor, inclusiv a cărnii. Producția sa este de cca. 5 milioane de tone / an, cel mai important producător fiind SUA (>1/2 din producție).

Se obține industrial prin :
– distilarea uscată a lemnului
– oxidarea enzimatică a etanolului, în prezența unor bacterii (bacterium aceti) într-o concentrație de 3-9%
– oxidarea catalitică a acetaldehidei în prezența unui catalizator de acetat de Mn

Utilizări :
– condiment în alimentație
– conservarea alimentelor (murături, carne, pește)
– fabricarea medicamentelor
– antiseptic și dezinfectant. Este coroziv în soluții concentrate, vaporii săi fiind iritanți pentru căile respiratorii
– aromatizant pentru tutun
– industria chimică la : coagularea latexului de cauciuc, fabricarea de ierbicide, insecticide, vopsitorie, parfumuri (esteri), solvent
– uz casnic
a) pentru îndepărtarea petelor de cerneală, cafea, rugină și vin de pe hainele pătate ;
b) la dedurizarea apei în mașina de spălat haine, înlocuind cu succes un anti-calcar ;
c) face să strălucească oglinzile, sticla, cromul, obiectele de poțelan, alamă și piele
– NU este indicată clătirea și limpezirea părului cu oțet (obicei păgubos întâlnit pe la țară), după spălarea cu săpun sau șampon, deoarece fiind o substanță iritantă, poate produce NU un păr mătăsos cum se dorește, ci căderea acestuia !

Gruparea acetil, derivată din acidul acetic este esențială în biochimie, existând în aproape toate formele vii, mai ales sub formă de acetil-coenzima A. Concentrația sa este însă menținută la un nivel foarte redus pentru a nu perturba pH-ul celular.
Acetil-CoA este o moleculă extrem de importantă pentru existența tuturor celulelor vii. Ea este implicată în :
– majoritatea sintezelor organice care au loc în organismele vii
– producerea de energie pentru celule și respirația celulară
– formarea unor neuro-transmițători (acetilcolina), vitali pentru organism
Acidul acetic este, de asemenea, o componentă a lubrifierii vaginale de oameni şi alte primate, care pare a servi ca un agent antiseptic moderat.
NU este nevoie să fie adus din afara prin alimentație, deoarece acest lucru generează toate efectele indezirabile ale excesului de aciditate din organism (vezi mai jos) ! Astfel, nu recomand consumul său alimentar în familiile ai căror membri doresc să fie sănătoși, ci doar uzul casnic extra-alimentar !

Efectele cronice ale acidifierii mediului intern :
– pierderi constante de Ca2+ pentru tamponare, cu toate efectele negative : osteoporoză, cancer, slăbirea tonusului muscular, aritmii cardiace, instabilitate emoțională, reducerea performanțelor fizice și psihice, creșterea frecvenței tuturor bolilor alergice, insomnii, status pro-inflamator, hipertensiune arterială
– NU cumva să uitați că și dinții sunt tot… oase și că și ei se pot demineraliza (din interior spre exterior), dar și prin alterarea smalțului dentar (deci din exterior spre interior), cu apariția cariilor
– întotdeauna în prezența unei acidifieri a mediului intern, corpul reacționează prin formarea de secreții, mai mult sau mai puțin abundente : nazale, bronșice și intestinale. …cu toate consecințele care decurg de-aici : infecții, malabsorbție, astm
– are loc o alterare a imunității generale a corpului, dar mai ales a celei specifice anti-cancer. Tumorile latente (fibrom uterin, adenom de prostată, noduli mamari sau tiroidieni, unele ”alunițe”) pot ”vira” oricând într-un cancer veritabil, în vreme ce o tumoră malignă devine de nestăvilit
– scade toleranța la efort susținut (efect direct), atât fizic, cât și psihic
– crește semnificativ și direct proporțional riscul litiazic renal, însă în prezența unui aport lichidian insuficient și ineficient ( poate pătrunde urgent în sânge după ce a fost ingerat, însă eliminarea sa se face extrem de dificil ;
– când intră în organism pe cale digestivă răneşte / irită întreg tubul digestiv, deoarece ia formă de ace ; același lucru îl face când se elimină la nivelul aparatului excretor, iritând / lezând tot ce-i iese în cale ;
– are o proprietate unică : complexează electiv Calciul, Magneziul și Fierul, cărora le este împiedicată absorbţia din intestinul subțire. Alterează astfel grav absorbția acestor metale
– (în chimia analitică, oxalatul de Calciu este folosit pentru identificarea calitativă a Calciului sub forma unui precipitat alb)
– se absoarbe în sânge şi leagă tot Ca, Mg și Fe întâlnit în cale
– ca să-l elimine, organismul pompează mari cantităţi de apă spre rinichi, pentru ca doar-doar l-o solubiliza cumva
– ajuns la nivelul aparatului excretor, acidul oxalic / oxalatul de Calciu va determina leziuni renale (de tip micro-litiazic, sau micro-sângerări), ureterale, vezicale, uretrale, care în timp pot degenera în cancer
– alimentele care-l conţin induc ACIDITATE în corp şi pierderi consecutive de Calciu, Magneziu și Fier ; iar la persoanele suferinde de gută, are chiar capacitatea de a declanșa criza !

Alimentele foarte bogate în acid oxalic sunt : frunzele de sfeclă (916 mg / 100 g produs), sfecla rădăcină (690), spanacul fiert (750), spanacul congelat (600), rubarba (500), sparanghel (500), pudra de cacao și ciocolata (450), rădăcina de sfeclă roșie (338), măcrișul (300). Dintre alimentele extrem de bogate în acid oxalic trebuie amintite și loboda, ștevia și ghimbirul.

Alți factori care sunt capabili să determine apariția de cantități importante de acid oxalic în sânge :
– consumul frecvent al dulciurile concentrate
– glicogenul din carne prin descompunere determină formarea de oxalat la nivelul intestinului subțire (și absorbția sa consecutivă), dar mai ales în prezența unor paraziți intestinali (ascarizi sau tenii)
– intoxicația (accidentală, criminală sau voluntară) cu etilen-glicol (lichid antigel) determină formarea și eliminarea unei mari cantități de oxalat de calciu la nivel renal, mergând până la insuficiență renală acută și stare periculoasă de acidoză
– deficitul de vitamină B6 (consumul de pâine albă, prostul obicei de a fierbe cerealele integrale înainte de a fi consumate)

Consumul de acid oxalic devine toxic atunci când se ajunge la doze de > 1.500 mg / zi, dar periculos pentru organism este > 1.000 mg / zi. Scăderea rezultată a concentraţiei mineralelor din sânge (dar mai ales Ca, Mg și Fe) poate cauza tulburări severe, cum ar fi spasme musculare involuntare, tremor, convulsii și crize tetanice, anemie feriprivă, osteoporoză, cancer, litiază renală, alterarea imunității etc.
80% din pietrele la rinichi sunt formate din acid oxalic !
În prezenţa litiazei renale oxalice, dieta nu ar trebui să ofere mai mult de 100 mg / zi de acid oxalic.

Un aspect interesant pe care vreau să-l menționez este că eu CONTRAINDIC consumul rădăcinii de sfeclă roșie, în vreme ce RECOMAND DIN TOT SUFLETUL sucul de sfeclă roșie (!?!). Contradicție / paradox ? Nici pe departe ! Să mă explic : ce am zis mai înainte despre acidul oxalic ? Că este o substanță extrem de puțin solubilă în apă ! Deci, atunci când este stoarsă rădăcina pentru obținerea sucului de sfeclă roșie, cel mult 3% din acidul oxalic conținut în rădăcină trece în suc, din cauza slabei sale solubilități în apă, drept pentru care sucul se poate consuma fără probleme. Sucul de sfeclă roșie este un factor MAJOR anti-cancer, numeroși autori de protocol natural anti-cancer introducându-l ALĂTURI DE alte componente în cure naturale terapeutice anticancer (dar la doze eficiente).

5. Acidul acetic
În stare anhidră formează cristale cu p.t. la 16,50C similare gheții, motiv pentru care a și fost denumit ”acid acetic glacial”. Este al II-lea acid organic monocarboxilic ca forță, după acidul formic.
Este cunoscut încă din antichitate sub denumirea de ”oțet”.
Limba franceză face aluzie la procedeul său de fabricație atunci când îl denumește ”vinaigre”, care derivă din ”vin” și ”acru”, cu referire la fermentația acetică a vinului.
Oțetul joacă un rol important în bucătăria tuturor popoarelor încă din timpuri imemoriale, la pregătirea de sosuri pentru salate şi marinate și drept condiment ; calităţile sale antiseptice au fost foarte utile înainte de apariţia frigiderelor, pentru conservarea alimentelor, inclusiv a cărnii. Producția sa este de cca. 5 milioane de tone / an, cel mai important producător fiind SUA (>1/2 din producție).

Se obține industrial prin :
– distilarea uscată a lemnului
– oxidarea enzimatică a etanolului, în prezența unor bacterii (bacterium aceti) într-o concentrație de 3-9%
– oxidarea catalitică a acetaldehidei în prezența unui catalizator de acetat de Mn

Utilizări :
– condiment în alimentație
– conservarea alimentelor (murături, carne, pește)
– fabricarea medicamentelor
– antiseptic și dezinfectant. Este coroziv în soluții concentrate, vaporii săi fiind iritanți pentru căile respiratorii
– aromatizant pentru tutun
– industria chimică la : coagularea latexului de cauciuc, fabricarea de ierbicide, insecticide, vopsitorie, parfumuri (esteri), solvent
– uz casnic
a) pentru îndepărtarea petelor de cerneală, cafea, rugină și vin de pe hainele pătate ;
b) la dedurizarea apei în mașina de spălat haine, înlocuind cu succes un anti-calcar ;
c) face să strălucească oglinzile, sticla, cromul, obiectele de poțelan, alamă și piele
– NU este indicată clătirea și limpezirea părului cu oțet (obicei păgubos întâlnit pe la țară), după spălarea cu săpun sau șampon, deoarece fiind o substanță iritantă, poate produce NU un păr mătăsos cum se dorește, ci căderea acestuia !

Gruparea acetil, derivată din acidul acetic este esențială în biochimie, existând în aproape toate formele vii, mai ales sub formă de acetil-coenzima A. Concentrația sa este însă menținută la un nivel foarte redus pentru a nu perturba pH-ul celular.
Acetil-CoA este o moleculă extrem de importantă pentru existența tuturor celulelor vii. Ea este implicată în :
– majoritatea sintezelor organice care au loc în organismele vii
– producerea de energie pentru celule și respirația celulară
– formarea unor neuro-transmițători (acetilcolina), vitali pentru organism
Acidul acetic este, de asemenea, o componentă a lubrifierii vaginale de oameni şi alte primate, care pare a servi ca un agent antiseptic moderat.
NU este nevoie să fie adus din afara prin alimentație, deoarece acest lucru generează toate efectele indezirabile ale excesului de aciditate din organism (vezi mai jos) ! Astfel, nu recomand consumul său alimentar în familiile ai căror membri doresc să fie sănătoși, ci doar uzul casnic extra-alimentar !

Efectele cronice ale acidifierii mediului intern :
– pierderi constante de Ca2+ pentru tamponare, cu toate efectele negative : osteoporoză, cancer, slăbirea tonusului muscular, aritmii cardiace, instabilitate emoțională, reducerea performanțelor fizice și psihice, creșterea frecvenței tuturor bolilor alergice, insomnii, status pro-inflamator, hipertensiune arterială
– NU cumva să uitați că și dinții sunt tot… oase și că și ei se pot demineraliza (din interior spre exterior), dar și prin alterarea smalțului dentar (deci din exterior spre interior), cu apariția cariilor
– întotdeauna în prezența unei acidifieri a mediului intern, corpul reacționează prin formarea de secreții, mai mult sau mai puțin abundente : nazale, bronșice și intestinale. …cu toate consecințele care decurg de-aici : infecții, malabsorbție, astm
– are loc o alterare a imunității generale a corpului, dar mai ales a celei specifice anti-cancer. Tumorile latente (fibrom uterin, adenom de prostată, noduli mamari sau tiroidieni, unele ”alunițe”) pot ”vira” oricând într-un cancer veritabil, în vreme ce o tumoră malignă devine de nestăvilit
– scade toleranța la efort susținut (efect direct), atât fizic, cât și psihic
– crește semnificativ și direct proporțional riscul litiazic renal, însă în prezența unui aport lichidian insuficient și ineficient (< 2 litri / zi), acesta se amplifică și mai pregnant
– crește riscul de a dezvolta ulcer gastro-duodenal
– articulațiile se erodează mai ușor, crescând frecvența tuturor bolilor reumatice
– crește frecvența tuturor bolilor alergice (atât prin efect direct, cât și indirect prin pierderea de Ca, mai sus menționată) și a celor auto-imune

Alți acizi care există în organismul uman : acizii grași (AG) saturați, AG nesaturați (omega 3, 6, 9, acidul oleic), acizii organici mono-, di- și tricarboxilici etc.

Spun eu de data asta și nu posturile media : ”pentru sănătatea dvs. evitați ORICE aliment acru, acrișor și foarte dulce !”
…sau ca să fiu și mai explicit : ”NU acriți nimic, cu nimic și evitați alimentele acre !” …firește, DACĂ vreți să fiți sănătoși ! – Domnul Doctor Calin Marginean

Acest articol a fost publicat în Beneficii din folosirea plantelor medicinale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s